Proiectul (secret! lol!) numit Panama a îndopat familia de modele lingvistice mari Claude – Claude Haiku, Claude Sonnet, Claude Opus – cu „cărți curate”.
De ce în secret? Compania Anthropic n-a vrut, rpobabil, să jignească naturelul simțitor (vorba amantului Miței Baston din „D’ale carnavalului”) al unora ca mine, care nu suportă autodafeul (arderea cărților pe vremea Sfintei Inchiziții and so on). Adevărul este că „furajul” livresc n-a fost ars, ci distrus, tocat mărunt.
Multe milioane de cărți, cumpărate din librării și anticariate de pe cuprinsul Statelor Unite și al Europei, au fost băgate în așa-numite ghilotine hidraulice, ca să li se taie cotoarele, apoi scanate – pentru a fi transformate în text digital – și (finis coronat opus/ Țsfârșitul încununează opera”) distruse.
