Scrisoarea unei tinere profesoare pentru un sistem de învăţământ bătrân: „La școală s-ar veni mai cu plăcere, fără bici și amenințări”

Scrisoarea unei tinere profesoare pentru un sistem de învăţământ bătrân: „La școală s-ar veni mai cu plăcere, fără bici și amenințări”

O tânără profesoară, care a prins un post într-o şcoală înainte de examenul de titularizare, şi-a luat la revedere de la elevi şi profesori printr-o scrisoare emoţionantă.

Scrisoarea a fost publicată de jurnaliştii de la tribuna.ro şi arată cum tinerii profesori din România, care vin din urmă cu o nouă mentalitate în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ, se luptă să schimbe modul de predare, apropierea faţă de elevi şi înţelegerea noilor nevoi ale copiilor.

„Ies din sală de la a șasea. Am o fustă conică și mă uit cum am umplut-o de cretă. Am mânecile suflecate și mi-e foarte sete. Până la parter am de coborât două etaje. Patru minute din pauză s-au dus, pentru că am rămas să ascult unde își va ține ziua de naștere o fetiță și ce vrea să primească. Să nu uit să îi urez la mulți ani miercuri. Cobor un etaj, mă strigă ai mei pe hol că au test la mate. Le spun baftă și ne îmbrățișăm. Ajung la parter. Un băiețel plânge în fața cancelariei că a căzut în curte și și-a julit genunchii.

Diriga nu e la școală, dar spune că se descurcă să ajungă la cabinetul medical care oricum e închis după-masa. Nu mi-e elev. Îl cheamă Vlad și e blond. Intru în cancelarie și îmi trântesc pe un scaun rucsacul, laptopul și cărțile. Se sună de intrare. Strâng rucsacul, laptopul și cărțile și urc iar două etaje până la a cincea. Pe hol reluăm povestea: ,, Teacher, am test la germană! ’’, ,, Succes! Te vei descurca minunat! ’’, ,, Teacher, mă duc numai până la baie.. ’’, ,, Păi n-ai avut pauză?’’, ,, Ba da, dar să vedeți că m-a alergat Radu pe hol și după am mers…’’, ,, Fugi repede!’’.

Zâmbim, ne facem cu ochiul. Intru în clasă. Veșnicul val de îmbrățișări. Mă umple de energie partea asta din oră. Las jos rucsacul, laptopul și cărțile, îmi suflec mânecile și reiau de unde am rămas ultima dată. După vreo șase astfel de ore zic ,, Seara bună!’’ domnului portar, mai salut câțiva copii, frați, surori, bunici, părinți, mătuși, vecini în drum spre mașină, intru și stau cinci minute în liniște înainte să plec.

Îmi iubesc meseria. Iubesc să lucrez cu tineri. Pentru tineri. Să le simt energia. Să văd că am contribuit și eu măcar puțin la dezvoltarea lor ca oameni. Pornesc mașina și mă gândesc că mai am două zile și va trebui să plec din școala asta. Plec pentru că așa (nu) funcționează sistemul. Pentru că e doar un business. Pentru că nu mi s-a dat de ales. Pentru că nu contează pregătirea și vibrația pe care o au sau nu dascălii, ci alte lucruri.”

Citeşte continuarea pe antena3.ro

admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *